Patrimoniul universal

Este foarte greu sa judeci evenimente de acum 100 de ani cu argumente din zilele noastre. Daca acceptam o astfel de analiza trebuie sa rescriem istoria.

Juridic vorbind, arheleologii englezi au luat respectivele obiecte cu aprobarea stapanirii de atunci (imperiul otoman). Daca nu exista argumente juridice, argumentele morale sunt doar vorbe despre niste fapte. Incet, incet toata lumea adera/accepta principiul recunoasterii starii de fapt. Granitele tarilor nu se schimba in functie de argumentele istorice/morale, de ce s-ar innapoia "niste" obiecte de arta?

Ce este imbucurator in toata aceasta poveste este ca totusi avem despre ce vorbi, respectivele obiecte au ajuns in niste muzee unde ochiul profanului se poate clati cu ceva istorie.

Ca sa fim impacati cu noi insine si sa putem accepta mai usor imoralitatea e mai sanatos sa privim obiectele respective ca facand parte din patrimoniul universal si sa ne bucuram de ele acolo unde sunt.