Scriu

Este in natura oricarui copil sa se joace (copilul jucator :)). Cand eram mic ma jucam de-a hotii si vardistii, fatea, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, taca, gropita, leapsa, cu cornete si mai ales cu mingea: diri diri, baraj, fotbal (cand ne strangeam suficienti). Ma mai jucam nu te supara frate, dacii si romanii, remi si 66 (cu bunica mea), sah (cu tata si mai tarziu cu Columb – alias Pif).

Pentru mine scrisul intra in aceiasi categorie, a jocului. E ca un puzzle care trebuie rezolvat: am o idee, un sentiment, o impresie si de obicei e realmente dificil sa o scriu. In acest sens scrisul e ca o descoperire: ideea se transforma, poate deveni chiar opusul ei, capata contur. De multe ori cand incep sa scriu habar n-am unde voi ajunge (cam ca acum), ce o sa iasa si cum va arata ideea mea la final.

Mi-a placut intotdeauna sa copiez la examene. Chiar daca am invatat, prefer sa copiez. Imi place sa scriu atunci, e bucuria unui lucru interzis, e dovada ca sunt bun si nu ma prinde nimeni. Nu stiu de ce, dar pentru mine copiatul e mai important decat dovada ca am invatat bine si ca ma duce capul.

In acelasi timp scrisul este ceva dificil. Pentru ca nu intodeauna imi place sa scriu, pentru ca mi-e lene, pentru ca nu imi place ce iese. In general nu sunt multumit de rezultat. Ba mai mult, ma enerveaza la culme ca nu am talent. Ca mintea mea nu poate sa scoata texte care sa te prinda. Sunt in concurenta cu toti cei care scriu mai bine ca mine si asta ma impiedica sa fiu multumit. Cui ii place sa faca ceva la care nu e bun? Unde mai pui ca oamenii ma judeca dupa ce scriu, si s-ar putea sa nu ma gaseasca atat de inteligent pe cat incerc eu sa par.

Ajungem la alt motiv: nevoia de audienta. Scriu ca sa fiu citit. Ca sa impresionez, sa sochez sau sa ma remarc. Vreau sa atrag atentia, vreau ca oamenii sa ma ia in considerare. Sa ma placa. Scriu pentru Ego.

Sunt un activist: sustin cauze. Activ. Scrisul imi da iluzia ca influentez parerea oamenilor care ma citesc despre, de pilda, pistele de bicicleta. Am un scop clar si scrisul e un instrument in acest sens.

Imi place sa scriu liste cu ce sa iau la mine in vacanta si liste cu ce sa cumpar de la Mega, Krfur sau Cora. Imi place sa scriu despre politica, sa comentez pe blog-urile altora sau pe forum-uri si sa scriu oral, ca si cum as vorbi. De fapt ma enerveaza ca nu pot scrie asa de repede cum vin gandurile; pierd prea mult asa.

Imi place sa contrazic. Sa dezbat. Sa argumentez. Sa explic. Sa nu fiu de acord.

Pe vremuri imi placea sa scriu la mate si uram sa scriu la fizica.

Nu imi place sa fac descrieri si sa scriu la comanda.

Mi-ar placea sa scriu virusi.

Scriu.

Scrieti. Va place? Ce?

28 octombrie 2156
events:blogoteque aniversary

Laptop: ce ti-a placut mai mult la a scrie? si ce nu?
io: Ohoo.. cand scriam eu..nu era cu rss si feed s.. mi-e cam foame..
da lasa ca nu stam acuma..
imi place sa scriu la subiect, mai ales daca e o chestiune de dezbatere, dar si fabulatie, si asta poate mai mult, mai ales la varsta mea..
Laptop: 180
io:trebuia sa-mi amintesti tu..
Laptop: settings/autocomplete/date-time/calc..
io:Gata, gata..Lasa
Asa. Toti scriem, lucruri personale sau tehnice sau de lucru sau simple mesaje. Caci formele de comunicare asemanatoare cu blogu sunt multe, ca de pilda discutia sau mailu sau im .. Am putea spune ca blogu este locul unde se ingemanau discutia libera cu mailu cu reveria cu parerea mea si cu parerea mea pe care nu a vrut s-o auda nimeni. Si omit intentionat din ingemanare jurnalul, intim sau nu, pt ca in cazul de fata nu e o chestiune individuala.
Revenind, uneori imi place sa scriu alteori, nu. Chiar in timpul aceleiasi scrieri, uneori. Incerc sa-mi amintesc ce am scris cu mai mare placere si ce nu. La NU ar fi mai multe, daca te uiti si la scoala si la examene si la alte scrieri fortate sau despre aiureli, dar la DA ..
Intr-o vreme mergeam la cenaclul literar, mai bine zis cerc de creatie literara, la palatul copiilor. Pe vremea lu lu ceasca, in scoala geneala, impreuna cu Radu. Era mai mult un exercitiu de scris si lectura si comentariu etc, dar era f interesant. Uneori as zice ca parca mai interesant era orice faceam extra, adica bantuiam prin palat, mergeam la altii, mergeam in excursii. chestiune de socializare sau poate doar curiozitate. Una peste alta am scris unele chestiuni atunci, neremarcabile cred si pe care orcum nu le mai am. Cu toate astea placerea scrisului venea din mai multe directii: imaginatie, fabulatie, exercitiu de stil sau subiectul care te prinde, povestea in care intri. Ceea ce nu mi-a placut niciodata este viteza scrisului care poate limita debitul si care te poate face sa te gandesti de 2 ori.
Laptop: >start auto levitation on
>start chair autolevit on continuous monologue
io:Caci daca ma gandesc de 2 ori risc sa incep sa corectez sau sa pun in sistem si asta poate fi moartea imaginatiei fulminante care bantuie omul.
Asemanator cu scrisul este si un proiect, cel putin la mine, si se desfasoara  tot cam la fel, motiv pt care imi amintesc cu placere de unele proiecte, de ex pr de scoala la urbanism pe care le faceam cu Kiki (cristian craioveanu) si care, text sau nu, ajungeau la o cursivitate si imi placea ca se legau, un ping-pong in completare.
Si totusi, cel mai mult imi place imaginatia...
Adica.. Nu mai te levita asa in fata mea ca ametesc!
Laptop:
io: Adica-mi place cand imi iese sau e o chestie de stare...
Auzi? Daca-ti zice leptop nu tra sa stai naibii in poala mea? ia vino
Laptop:crr, crr
Stai ma!..poate ma musti cu capacu tau..
Laptop:crr, crr
io: torci sau caraie hardu?
Si nu imi mai autocomplit ca nu stii tu ce vreau sa zic io!..Stai asas.d . f..
Laptop:>sending alert:Tuse, Tuse.
Laptop:
>sending automail to nurse
>subject: Biosignal alert
>Nurse, please cut the eroticIM and watch the monitor
>life support sistem unstable
>'old fart' not in the levitation chair
..