Scriu

Este in natura oricarui copil sa se joace (copilul jucator :)). Cand eram mic ma jucam de-a hotii si vardistii, fatea, ratele si vanatorii, tara tara vrem ostasi, taca, gropita, leapsa, cu cornete si mai ales cu mingea: diri diri, baraj, fotbal (cand ne strangeam suficienti). Ma mai jucam nu te supara frate, dacii si romanii, remi si 66 (cu bunica mea), sah (cu tata si mai tarziu cu Columb – alias Pif).

Pentru mine scrisul intra in aceiasi categorie, a jocului. E ca un puzzle care trebuie rezolvat: am o idee, un sentiment, o impresie si de obicei e realmente dificil sa o scriu. In acest sens scrisul e ca o descoperire: ideea se transforma, poate deveni chiar opusul ei, capata contur. De multe ori cand incep sa scriu habar n-am unde voi ajunge (cam ca acum), ce o sa iasa si cum va arata ideea mea la final.

Mi-a placut intotdeauna sa copiez la examene. Chiar daca am invatat, prefer sa copiez. Imi place sa scriu atunci, e bucuria unui lucru interzis, e dovada ca sunt bun si nu ma prinde nimeni. Nu stiu de ce, dar pentru mine copiatul e mai important decat dovada ca am invatat bine si ca ma duce capul.

In acelasi timp scrisul este ceva dificil. Pentru ca nu intodeauna imi place sa scriu, pentru ca mi-e lene, pentru ca nu imi place ce iese. In general nu sunt multumit de rezultat. Ba mai mult, ma enerveaza la culme ca nu am talent. Ca mintea mea nu poate sa scoata texte care sa te prinda. Sunt in concurenta cu toti cei care scriu mai bine ca mine si asta ma impiedica sa fiu multumit. Cui ii place sa faca ceva la care nu e bun? Unde mai pui ca oamenii ma judeca dupa ce scriu, si s-ar putea sa nu ma gaseasca atat de inteligent pe cat incerc eu sa par.

Ajungem la alt motiv: nevoia de audienta. Scriu ca sa fiu citit. Ca sa impresionez, sa sochez sau sa ma remarc. Vreau sa atrag atentia, vreau ca oamenii sa ma ia in considerare. Sa ma placa. Scriu pentru Ego.

Sunt un activist: sustin cauze. Activ. Scrisul imi da iluzia ca influentez parerea oamenilor care ma citesc despre, de pilda, pistele de bicicleta. Am un scop clar si scrisul e un instrument in acest sens.

Imi place sa scriu liste cu ce sa iau la mine in vacanta si liste cu ce sa cumpar de la Mega, Krfur sau Cora. Imi place sa scriu despre politica, sa comentez pe blog-urile altora sau pe forum-uri si sa scriu oral, ca si cum as vorbi. De fapt ma enerveaza ca nu pot scrie asa de repede cum vin gandurile; pierd prea mult asa.

Imi place sa contrazic. Sa dezbat. Sa argumentez. Sa explic. Sa nu fiu de acord.

Pe vremuri imi placea sa scriu la mate si uram sa scriu la fizica.

Nu imi place sa fac descrieri si sa scriu la comanda.

Mi-ar placea sa scriu virusi.

Scriu.